ziua 7 – Moşna, Mediaş, Bazna
Cu doi noi membri ne-arhitecturali la bord, Adi şi Ioana, am pornit de dimineaţă spre Moşna.
Ioana a făcut poze, noi am desenat mai mult.
Pe mine şi pe Dan ne-a apucat desenatul in marker 🙂 Pe Laura acuarela.
Priveliştea din turnul cu clopote tipic ardelenească.
Am descoperit în biserică o pădure de schele, fiind prima biserică vizitată care chiar era în proces de restaurare.
Atmosfera s-a destins într-o frenezie productivă de crochiuri :).
Destinaţia următoare era Bazna, biserică fortificată lângă Mediaş, dar după 10km Dacia lui Alexandru a cedat.
Ne-a scos din impas Cristi cu legătura lui din Mediaş. Am găsit astfel service şi în două ore a fost gata.
În timp ce Radu, Alexandru, Cora şi Cristi savurau glumele ardeleneşti ale mecanicului din plin, restul echipei observa Mediaşul prin fundul sticlei de bere.
Am reluat traseul uimiţi că a mai rămas ceva din zi, cu destinaţia iniţială, Bazna. Dăciuţa a ajuns prima la obiectiv.
După ce am obţinut cu greu cheia într-o duminică după-amiază şi i-am dat emoţii lui Laura într-un viraj care l-ar fi făcut pe Gronholm gelos, am intrat în incinta puternic fortificată.
Copii s-au apucat de desenat, făcut poze, iar Ioana a surprins atmosfera.
Un crochiu în ochi de peşte, cu biserica fortificată văzută din turn, desenat în condiţii vitrege.
Turnul cu clopote, prin care se face şi accesul în cetate (aparatul de intrare cu hersă).
Am prins aici, aproape aceeaşi lumină de apus ca la Valea Viilor.
De întors ne-am întors pe noapte târziu, ca în fiecare zi de altfel, dar am lăsat în urmă imaginea ultimei biserici fortificate din acest parcurs, impunătoare prin fortificarea masivă a corului şi siluetă 🙂
După ce ne-am întors, Radu cu Călin au stat la o vorbă despre nemurirea sufletului, stimulaţi de cadrul nocturn din Dealu Frumos.
