ziua 3 – Biertan, Mediaş, Valea Viilor
O dimineaţă însorită la Dealu Frumos. Jazz de la maşină. Scaune de pescar. Un mic dejun arhitectural format din cornuri cu ciocolată şi cola, şi am plecat.
Ne-am modificat parcursul, deoarece Dragoş pleca în 2 zile şi nu trebuia să rateze două biserici fortificate importante, Biertan şi Valea Viilor. Am văzut o bifurcaţie spre Biertan fix în burta unui viraj, timpul de reacţie a fost scurt, frână şi ne-am continuat traseul pe un drum uitat de lume, probabil cel mai frumos drum care l-am parcurs în această vară. Pădure, loc de o maşină, praf şi raze de soare.
Am ajuns în cele din urmă la Biertan, Dan a făcut o schiţă în timp ce noi ne învârteam pe unde să parcăm.
Imaginea bisericii fortificate de la Biertan conturată pe cerul albastru. În faţă se vede schildmauer-ul (cele 3 rânduri de ziduri).
Andrei şi cu Călin s-au poziţionat pentru poze, în timp ce ceilalţi cercetau celebrul schildmauer.
Dan îi arăta lui Sabina câteva trucuri în creion,
După 5 minute de studiat turnurile din incinta Biertanului, fiecare a rămas cu câte un favorit
Lumea s-a aşezat pe iarba însorită, alţii pe parament la un desen, iar unii au adormit chiar pe maşiculii.
Din vecinătatea adormiţilor de la Biertan, o imagine de ansamblu desenată în condiţii vitrege (se rezemau diverşi adormiţi pe desenator)
Câţiva membri au decis că este cazul să analizeze situaţia de la depărtare. Dragoş a crezut că este la Carpat Trophy.
Deşi Radu avea şi bătrânul Zenit la el, a imortalizat evenimentul din incintă cu pozarul digital
Am plecat foarte înfometaţi de la Biertan spre Mediaş, unde ne-am oprit într-un local. Se vede din detaliul desenului făcut în timp ce aşteptam comanda ce prompt a fost totul.
Am plecat spre următoarea biserică, Valea Viilor. Ajunşi în sat ne-am dat seama că programul de vizitare era până la 17. Era 20.30. Am zis să îmi încerc talentul de convingere, sperând că mă mai recunoaşte sasul care deţine cheia, la Valea Viilor am fost şi în vacanţa de primăvară cu mama. Am urcat astfel în maşină cu Andrei şi cu un ardelean dubios de amabil să mergem la săsoaică, deoarece fiul era pe câmp la cosit. În timp ce noi am negociat cu greu cheia, neavând credibilitate fără un cadru didactic, Dan îi explica iar lui Sabina ce trebuie să aibă în vedere la crochiurile din unghiuri imposibile :).
Ne-am urcat prin toate cotloanele posibile, iar 3 dintre noi au ajuns şi sus în turnul de peste cor (trebuia traversată nava pe ziduri, într-o parte bolta fragilă de cărămidă, în cealaltă goluri de aruncare – maşiculii). Deşi am făcut acest sport frecvent, exploratul pe înserate, aproape nocturn al podului şi turnurilor bisericii de la Valea Viilor a fost probabil cea mai intensă experienţă.
Ne-am dat jos din turn pentru un crochiu cât încă era lumină,
Ne-am urcat la loc în turn să prindem apusul în Valea Viilor, din cel mai bun loc. Mai mult decât este în imagini nu se poate adăuga.
foarte tari pozele … 🙂 sa veniti mai des in Valea Viilor:)